Crez

Ce poti astepta de la un astfel de titlu? Multi o sa-mi numeasca aceasta postare a fi una "emo". Nu, eu in schimb privesc aceasta postare ca o simpla teorie a vietii. O piele fina, ingrijita constant cu creme si balsamuri nu va reusi niciodata sa supravietuiasca unei zgarieturi. Se va sfasia, va fi taiata de lama si arsa de soare. Va ajunge sa fie, cu timpul, o simpla fasie de piele arsa, fara aroma, fara miros, fara culoare.. Dar o piele care a cunoscut realitatea brutala: o piele cicatrizata? Ea va rezista unei zgarieturi foarte usor. Acum pot sa incep, in urma exemplului cu teoria: fiecare om isi alege in viata un lucru in care sa creada(Dumnezeu, munca, dragoste, etc). Eu mi-am ales crezul deja. Eu cred in viata reala, si in ceea ce ne inconjoara la fiecare pas pe care-l facem si fiecare suflare pe care o dam. Eu cred in durere. Cred ca nu trebuie sa fugi de ce nu te omoara in viata. Cred ca trebuie sa treci prin orice iti arunca viata si sa te scalzi in durere, daca vrei sa nu te marcheze. Cred ca nu trebuie sa fugi de tristete, daca vrei sa ajungi sa cunosti fericire. Cred ca nu trebuie sa fugi de dezamagire, daca vrei sa cunosti iubire. Cred ca nu trebuie sa fugi de durere, daca vrei sa cunosti placere. Dar daca te-ai pierdut in durere si tristete? Ce vei ajunge? Vei ajunge un zeu al crezului tau, vei ajunge intruchiparea a ceea in ce ai crezu. Vei ajunge un zeu al principiilor si al gandurilor tale. Vei ajunge un cititor de luna. De ce sa fugi de durere cand o poti imbratisa constientizand ca altceva nu te inconjoara? Acesta este crezul meu: de ce sa fugi de inevitabil cand il poti imbratisa si sa devii una cu el?