marți, 11 mai 2010

Deportare

Iarasi scriu intr-o noapte lipsita de somn, sau de orice altceva mai bun de facut. Scriu probabil ca sa ma descarc, sau poate sa impresionez. Banuiesc ca ceea ce simt e total banal si cliseic; nu am cum sa afirm ca eu trec prin momente unice... ar fi cea mai mare aroganta care as putea sa o tiparesc. Recunosc ca ceea ce simt mai simt aprox. 4 miliarde de oameni, si prin ce trec eu acum, au trecut ....prea monstruos numarul ca sa ma pot gandi la el. Dar, nu pot sa zic ca ce simt eu nu e unic pentru mine, cum a fost unic si pentru tine. Gandeste-te ca ai stat multi ani sa-ti cladesti o personalitate, sa-ti faci un crez, sa-ti definesti un scop, sa iti stabilesti niste standarde...oarecum banale, dar pentru tine, promitatoare si satisfacatoare; pana cand vine cineva in viata ta, un om caruia din prima instanta nu i-ai acordat prea multa importanta, poate o persoana care nu ai considerat-o prea speciala sau stralucita...la prima vedere, tin sa precizez, pt ca in acest moment simti ca-ti taie suflarea numai un gand cu imaginea ei. Dar, iarasi, uimitor,dar nu te deranjeaza ca aceasta persoana ti-a destramat tot ce ai format tu in toti acesti ani...dimpotriva...afirmi ca e cel mai bun lucru care a putut sa ti se intample...asta ce inseamna? Cumva ca tu ai gresit atatia ani? Sau ca erai orbit de singuratate si de tine insati? Iti pun tie aceleasi intrebari pe care mi le adresez si eu la randul meu. Ajungi sa simti ca iti parasesti tot trecutul ca te abandonezi pe tine pentru altcineva(nu ma refer la cel de langa tine). Oare e bine? Ce conteaza ca e normal, pana la urma poti sa-mi dai o definitie reala asupra normalului? Sau macar una asupra realului? O definistie care sa o poata accepta oricine.. Dar tot ma intreb unde ajung daca inchid ochii, si ma arunc intr-o prapastie, si sper din inima ca cel de jos sa-si intinda bratele si sa ma prinda, sa-mi opreasca caderea. Ajungi in momentul in care pus in fata deciziei de a alege dintre ea sau soarele, sa poti sa afirmi ca ai deveni un nenorocit de nocturn. Deportare? De ce asa? Pentru ca ai cum. Pentru ca pleci, si nu stii daca o sa mai revii...si sincer, chiar sper sa nu mai revii. Lasa-te purtat de acest vis euforic si furtunos ce te invaluie si te incalzeste inauntru chiar pe un timp de viscol si ninsoare. Vreau sa ajungi sa stai in costum de baie pe un varf de munte inghetat si sa poti sa urlii din rasputeri: EU AM PLECAT!!! fara sa minti, fara sa te indoiesti, fara sa cazi, si sa ajungi in bratele ei. Iti urez drum bun, fa-ti bagajul strict necesar, si o viata placuta, ce lasi aici, sper sa ramana aici, sa nu te mai intorci dupa mine sau ce ai lasat.