O prostie

Ce-ar fi daca te-ai trezi intr-o noapte cu soare, pe o canapea mare, fata spre perna cu miros de sperma?. Langa tine o fata sublima cu o fata blajina, un zambet trist si un iz narcisist? Te-ai bucura de clipa petrecuta intr-o noapte pierduta cu o fiinta inocenta pe care o vei trece in a ta agenda? Ai fi fericit ,sau te-ai simtii implinit ca in noaptea ta a adus moartea sa? I-ai marturisi in fata a ta placere de a-i aduce numai durere? Sau poate ai pleca, inainte ca ochii ei sa vada ceva, pierzandu-te in ceata ramanand fara fata, doar cu o inima crapata ,lasata sa se zbata. Sincer ai face, numai ce iti place si de fata nu ti-ar pasa, ca nu e vorba de inima ta, nu e vorba de durere, ci de simpla placere, sa iti iei adio in tacere timp ce ea viseaza zilele ce vor urma ca vor fi grele? O s-o suni numai peste ani buni, sa vezi daca ea inca mai viseaza imaginea ta. Ai sa pierzi o poveste, peste care ea nu mai trece, intrebandu-se trista de ce mai exista. Dar tu vei umbla, numai prin culoarea ta, ramanand in al tau turn, uitand tot ce-i bun. Vei sta in fata oglinzii, acumuland provizii, asteptand uimirea, care ti-o va oferi iubirea, vei sta in umbra, judecand oile din turma. Vei ajunge racit, in acel infinit sfarsit, unde tot se va stinge, cu sange care pe buze ti se prelinge...