Draga mea...

Nu iti scriu sa-ti marturisesc dragostea ce nu ti-am purtat-o sau sa iti confesez sentimentele de ura care nu ti se atribuiau si care nu erau impartasite. Am un scop mai presus de asta... Si nu, nu am sa ti-l spun: de data asta vreau sa-ti dai seama singura. Consider ca ai crescut destul in ultima perioada incat sa fii capabila sa legi cateva sinapse sub capusorul acela frumos. Un compliment? Nu, realitate. Tin minte ca totdeauna imi reprosai ca sunt prea pesimist... lucru total neadevarat. Stii, e o diferenta mare intre un pesimist si un realist si o diferenta foarte mica intre un optimist si un prost. Eu am ales ce am vrut sa fiu, asa ai facut si tu:). Tot ce vroiam sa fac tot timpul nostru era sa vad, sa vad ce tu nu ai putut sa vezi, iar eu am vazut prea tarziu. Inutilitatea timpului. Timp ce formeaza o bariera intre oameni si pune piedici scopurilor si idealurilor noastre fragile care devin tot mai fade si mai inodore odata cu aparitia timpului si a placerilor superficiale care ne atrag atat de rau... Nu am ales sa plec, am ales sa continui, nu am ales sa te abandonez, am ales sa te fac mai puternica, nu am ales sa te fac sa tii la mine, asta ai ales-o tu. Iarasi pot spune de okii tai superbi ce nu vedeau nimic mai mult decat simplele aparente si simplele vorbe aruncate de toate persoanele care umbresc pamantu doar ca sa nu ia foc. Nu am inteles niciodata superficialitatea cu care ai tratat niste arme atat de puternice in viata ta, si cum ai putut sa le ignori setea de viata care o dobandeau. Prefer sa nu iti fac reprosuri. Am avut destule din partea ta. Ce legatura are textul asta? Niciuna daca tot asa ai ramas. Citeste-ma azi, citeste-ma maine.. poate intr-o zi o sa iti dai seama ce inseamna o masca sub o masca pusa pe un fotoliu de satin lucios cu margini de mahon.