marți, 20 aprilie 2010

Pentru un inger.

Stiu ca mai treci pe aici, si ca ma urmaresti daca am fost cuminte sau rau. Acest post ti-l dedic, sper sa te simti sa-l citesti data viitoare cand mai ma vizitezi. As putea sa scriu 10000 de randuri nescrise doar sa descriu sentimentul de nedescris ce ma bantuie de fiecare data cand imaginea ta imi traverseaza gandirea. As putea sa arunc scrum pe pereti si sa-i dau cu lac, sa numesc ce am facut arta, sa intelegi cat de aberant mi se pare sentimentul ce ti-l port. As vrea sa "fut pentru virginitate" (cer scuze pt plagiere), doar ca sa-ti dai seama cat de mult bine iti fac, si cat de vinovat ma simt pentru asta (inca 10000 de randuri). Daca noi am fi 2 forte, le-as rupe-n doua si le-as lega de mijloc putand sa plutesc intre ele pentru 3 zile. Daca soarele ar apune in mare si luna ar rasari dintr-un trunchi de copac, doar atunci, poate, as crede ca ceea ce simt eu nu este real. Levitatul a devenit posibil mai nou, zburatul peste curcubeu la fel. Fac afirmatii infantile, stiu, da cea mai infantila dintre afirmatiile mele ramane si cea mai solid sustinuta : "am reusit sa devin un barbat fara sa omor baiatul din mine". Poate sunt prea boem sau dramatic, dar asta nu e din cauza mea, doar. Traieste putin, vezi lumea prin ochii unui copil infantil da gandeste ca un om in toata firea, asta am vrut defapt...dar am reusit doar sa vad prin ochii unui om in toata firea lumea si sa gandesc ca un copil( de 15 ani), dar nu-i nimic, viata te infunda-n rahat, dar intotdeauna iti arunca si o lingurita sa poti sa te scoti; si chiar asta o sa si fac...dar, ca de obicei am nevoie de timp...timpul e o curva in situatii de genul. Cred ca e cel mai scump material din lume; prostii ziceau de aur si de platina, eu zic de timp si de aripi. Ce-ar fi sa incercam sa nu mai apreciem moralul pt ceea ce e si valoarea la fel? Ce ar fi sa infiintam noi valorile noastre? Ies din subiect din nou... revenind pt ingerul meu. Ai reusit sa ma cresti pana acum. Nu am reusit eu in 20 de ani cat ai reusit tu. Acum ies din tiparul blogului... revenind in tipar, de data asta; pentru un inger trebuie spusa o rugaciune, si nu una banala si simpla, cu rime si versuri goale, o rugagiune se spune din inima. Printr-o rugaciune iti spui o dorinta... ce dorinta as avea eu de la un inger? 1) sa pot sa mai stau sa nu ma culc la 11:00; 2) sa nu iti intorci privirea niciodata; 3) sa nu iti intinzi aripile si sa ma scapi vreodata..Amin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu